Reproducerea este o caracteristica
fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza prin participarea a doua
organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin
(ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeaza in
cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte pana ce fatul
devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din
momentul fecundarii oului, dfar diferentierea intersexuala somatopsihica are
loc lent in timpul copilariei si se realizeaza dupa pubertate ca urmare a
activitatilor gonadelor. In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati
reduse contribuie, impreuna cu ceilalti
hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa
pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite
caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la
ambele sexe este extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce
gameti (ovule si spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali,
care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra
intregului organism, asigura conditii optime pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva
- si un grup de organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele
Faloppe (salpinge) si ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale
aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor
genitale sunt in strinsa interdependenta cu starea hormonala, diferita in
fiecare din perioadele de dezvoltare.
VULVA – reprezinta deschiderea in afara
organelor genitale .
Este constituita din: - muntele lui Venus
-
labiile mari
-
labiile mici
-
clitorisul
-
himenul
-
glandele Bertholin
-
glandele Skene
-
bulbii vestibulari
-
glandele anexe regionale
-
perineul
La nivelul vulvei se afla si orificiul
extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
Muntele lui Venus :Regiunea
anatomica dinaintea simfizei puluiene, acoperita, de la pubertate cu par. Este
bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief usor proeminent si
o consistenta moale de „perinita”.
Labiile mari : sunt pliuri
cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos si conjunctiv.
Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa
prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata
externa si glande sudoripare a caror functie debuteaza la pubertate.
Anatomic se unesc si formeaza comisura
anterioara, extremitatile posterioare se unesc, la fel intre ele si formeaza
comisura posterioara (furculita). Contin un bogat plex venos care in cazuri de
traumatisme produce hemoragie profuza si hematoame extinse.
Labiile mici : Sunt formate din tesut
conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc rare fibre de tip
erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos.
Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
Clitorisul: Este constituit din doi
corpi cavernosi, separati printr-un sept incomplet. Se termina cu o extremitate
proeminenta denumita gland, prevazuta cu un fren.
Himenul: Oblitereaza partial orificiul
vaginal si este format din tesut conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit
de un epiteliu pavimentos.
Forma orificiului himenal poate fi:
-
semilunara
-
circulara
-
cribiforma
-
septata
-
fibriata
Glandele
Bertholin : Sunt situate pe
cele doua laturi ale extremitatii inferioare a vaginului in grosimea labiilor
mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din lobi formati la randul lor
din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene :
Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale orificiului
uretral.
Bulbii
vestibulari: Sunt organe
erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele
vulvei : Sunt drenate de
ganglionii limfatici inghinali superficiali si profunzi si de ganglionii
femurali superficiali si profunzi
Perineul
: Este o formatiune
musculo-aponevrotica, care inchide in jos excavatia osoasa a bazinului.
Organele
genitale externe :
-
vaginul
-
uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
-
trompe -
portiunea interstitionala
- portiunea istmica
- portiune ampulara
-
ovarele
Organele
genitale interne :
-
Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul
antero-posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor)
siserveste drept canal – trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
Datorita
elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii,
cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea
sa revina la dimensiunile obisnuite.
La femeile in
varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-un conduct
foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi, inainte
avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare
care inchid bazinul in partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune
denumita perineu sunt sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor
organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala
alcatuita din mai multe straturi de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este
neregulata, cu cute transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni
mai ingrosate. Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de contact
in timpul actului sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin.
Mucoasa vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din
organism, in special cu secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se
continua cu colul uterin iar in partea de jos se deschide in vulva. In partea
dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in raport cu vezica si
uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de
conceptie si care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este
situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si reprezinta raporturi
anatomice:
- anterior – cu vezica urinara
- posterior – cu rectul
- inferior – se continua cu vaginul
- superior – cu organele intestinale si colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5
cm lungime, iar la multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm
la baza si 3 cm in portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de
2,5 – 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin
– are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu doua fete
si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu
pana la istm, unde acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac
vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este
acoperita de peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai
peretelui vaginal posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac
vagino-rectal (Douglas). Este in raport cu ansele intestinale si colonul
ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele
largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla vistigii
ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi – Gartner.
-
Marginea
superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava sau
rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui
este in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale
denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie
al ligamentelor rotunde si utero-tubare.
ISTMUL - continua corpul uterin si reprezinta o zona
retractila a acestuia.
COLUL UTERIN
- este mai ingust si mai putin voluminos
decat corpul si are forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini
groase si rotunjite. Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca
posterior, insertia sa divizand colul in portiune supra si subvaginala.
-
Portiunea
supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al vezicii
prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia
mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac
Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si
spatiul pelvio-rectal superior.
-
Portiunea
vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului ce se
face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu
doua treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea
inferioara.
-
Portiunea
intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de
orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala ingusta, fanta care la multipare se lungeste
pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai proeminenta si rotunjita, cea posterioara
mai lunga creeaza asemanarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este
separat de peretii vaginului prin cele patru funduri de sac.
Mijloace de fixare si sustinere.
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale
feminine sunt reprezentate de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
-
ligamente
largi
-
ligamente rotunde
-
ligamente
utero-sacrate
Ligamentele largi
– se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale
uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara
– este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la
corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei
anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal,
terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al
muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara
– a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si
ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara
a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una pe alta,
fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara
superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital
reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si
vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului
alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la
fata posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la
sacru pana la nivelul celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt
alcatuite din fibre musculare netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv
condensat si fibre conjunctive elastice proprii. Dar adevarata sustinere a
uterului o realizeaza perineul prin intermediul peretilor vaginali.
Vascularizatia
si inervatia
Artera uterina ram
a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde cel mai frecvent in trunchi comun cu artera
ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera
ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul
utero-ovarian, se anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului
se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de sinusuri cu
peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se formeaza
marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele dreneaza
prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza venele
uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din sangele venos
urmeaza calea ligamentului rotund.
Limfaticele
Pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o
bogata retea mai abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare
care de pe marginile uterului se indreapte spre diferite grupe ganglionare. O
parte urmeaza calea ligamentului rotund si ajuns in ganglionii inghinali
superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele
colului impreuna cu alte parti inferioare ale corpului si superioare a
vaginului colecteaza la nivelul a trei staii ganglionare.
1.
– Este formata
din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac intern si extern
2.
– Este formata
din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
3.
– Este formata
din ganglionii lombo-aortici.
Inervatia
Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal,
emanatie a plexului hipogastric inferior cu predominenta simpatica.
Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre
si ganglioni plasat in parametre ce anastomeaza contralateralele si cu
plexurile vezicale si uterine.
Trompele
uterine
Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase
situate in partea superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele
uterine pana la fata superioara a ovarelor.
La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu
spermatozoizii si constituirea initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12
cm cu diametre care variaza pe traiectul lor intra 2 – 4 cm pana la 6 – 8 cm,
in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
-
Partea
interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.
-
Istmul care
continua partea interna si are o lungime de 3 – 4 cm.
-
Ampula cu o
lungime de 7 – 8 cm – mai dilatata.
-
Pavilionul,
portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate 10 – 15
franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente
ovariene, precum si mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de
ramuri din arterele ovariene si arterele uterine.
Ovarele
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina,
cu functie endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele
sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm,
latimea de 2 cm si grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate,
iar dupa aceea usor neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport
anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor.
Ovarul este fixat prin ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian,
precum si prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara
formata din artera ovariana cu o ramura a arterei uterine si din care se
desprind 10 – 12 arteriole care patrund in ovar la nivelul hilului.
Functii
ovariene
Ovarul,
gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si de
a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul
feminin pentru graviditate.
A.
Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera
celula germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur.
Celula germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44
somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune
mitotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In
momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o
celula mare – ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat
prin ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a doua diviziune,
rezultand preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu numarul de
cromozomi redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul ajunge
prin trompele uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu
secretiile uterine. Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ
a douazeci si patra zi a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca
ovulul a fost fecundat, corpul galben persista, are o activitate endocrina
intensa in primul trimestru al sarcinii.
B.
Secretia de
hormoni ovarieni
Consta din estrogen si
progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule foliculare in timpul
maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul sarcinii de
placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si testiculi.
Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine,
simuland proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului
galben, de corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta.
Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia
hormonala ovariana este controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata
in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de stern, la nivelul
spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului pectoral
si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii de
forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre
conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa
libera, centrata pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10
–12 cm si greutatea de aproximativ 150 – 200 grame. Consistenta este formata
dar elastica.
Tegumentele –
sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm, pigmentata si cu
10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei proemina
mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 12
orificii galactofore. Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se
desparte in lama preglandulara care lipseste la nivelul mamelonului si lama
retromamara, ce asigura mobilitatea fata de marele pectoral.
FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ
Menstruatia
: consecinta coloratiilor
neuro-hormonale la femeie, este reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza
superficiala a mucoasei uterine, care se produce ciclic, incepand cu pubertatea
si sfarsind cu menopauza, constituind expresia activitatii genitale feminine.
In
realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc:
ciclul hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul
uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
Ciclul
endometrial:
Modificari
ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua straturi cu
caracteristici anatomice si evolutive diferite:
-
startul
profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul ciclului
menstrual, este format din partea profunda a tubilor glandulari si a
corionului.
-
Stratul
superficial, numit si functional, care prezinta importante modificari in cursul
ciclului menstrual.
Ciclul
menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si menstruala.
Faza
proliferativa
Spre
a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin treptat
hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici
mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor
este mai ondulat, sub influenta mucoasei F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu
actiune proliferativa asupra mucoasei.
Faza
secretorie (progesteronica sau
pregravidica)
In
cea de-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele
devin dantelete, glicogenul de deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru
a excreta catre ziua a 25-a. In acest
moment partea spicala a celulei se incarca cu mucus. Arterele spiralate se
diferentiaza in zilele 25 – 27, tot acum stroma se micsoreaza in grosime prin
resorbtia edemului.
Determinismul
fazei secretorie este: L.H. – progesteron – faza secretorie.
Faza menstruala
Dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara
8 – 10 cm in grosime si se elimina. Menstruatia apare ca un clivajhemoragic al
mucoasei uterine, realizat prin jocul modificarilor vasculare.
Ciclul vaginului
In
mod normal mucoasa vaginala, la femei in plina activitate sexuala are patru
zone de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt: - zona superficiala
- zona intermediara
- zona parabazala
- zona bazala
In
timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal creste si atinge maximum de
dezvoltare inainte de evolutie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de
asemenea si cele din zona intermediara, care se stratifica si cresc in volum.
Aceasta crestere rezulta din dezvoltarea celulelor si proliferarea lor.
Continutul
celular in glicogen creste in aceasta faza. Spre sfarsitul fazei estrogenice
(avansata), straturile zonei superficiala se multiplica (conificare).
Ovulatia
se caracterizeaza prin debutul modificarilor regresive care se manifesta prin
oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal. Celulele se turtesc si sunt eliminate
in placarde. Pe masura ce faz estrogenica avanseaza, activitatea epiteliului
inceteaza iar descuamarea lui se continua.
Faza
estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor si o crestere a
acidofilei si aindicelui picnotic.
Faza
progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se
plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
In
cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificari
morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si
progesteronul. Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina
hiperplazia tesutului conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua
sub actiunea progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In
timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt
dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea
colostrul. Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea,
circulatia devine mai intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte
evidente prin transpiratia pielii, constituind reteaua Haller.
Dupa
nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-a – a 4-a datorita inceperii
secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul
suptului, intervenind si o cale neuroflexa.
|