Masa monetara si agregatele monetare
1.Definirea masei monetare
Masa monetara - reprezinta un indicator care desemneaza totalitatea mijloacelor banesti existente in economia unei tari la un moment dat, sau ca medie pe o anumita perioada;
- este un indicator statistic, care se cuantifica pe baza bilantului centralizat al intregului sistem bancar dintr-o tara, dupa deducerea operatiilor duble dintre banci.
Detinatorii de moneda apartin atat sectorului bancar, cat si celui nebancar. Sectorul bancar al economiei este reprezentat de bancile comerciale care detin rezerve in moneda bancii centrale (bilete si depozite in cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din agentii economici si populatie, care detin bancnote, moneda metalica si depozite in conturile curente la bancile comerciale.
Rezulta ca masa monetara este constituita dintr-un stoc de creante asupra bancilor, creante aflate in posesia utilizatorilor de moneda.
Pentru a determina nivelul masei monetare se iau in considerare mijloacele banesti existente in conturile clientilor, plus numerarul in circulatie, respectiv, elementele din pasivul bancilor comerciale si cele ale bancii centrale.
In schema urmatoare sunt prezentate relatiile de corespondenta care se stabilesc intre detinatorii si utilizatorii de moneda in cadrul economiei.
2.Indicatori de structurare a masei monetare
Din punct de vedere statistic, pentru masurarea masei monetare se recurge la structurarea
acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregatelor monetare.
Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaza dupa urmatoarele
criterii, utilizate in statistica monetara internationala.
A. sfera pe care o serveste masa monetara
B. natura social economica a detinatorilor de moneda
C. rotatia si rolul diferitelor componente ale masei monetare
D. gradul de lichiditate al diferitelor componente
Din punct de vedere al sferei, masa monetara poate fi analizata ca moneda scripturala (bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri in conturile bancare sau asupra populatiei, sau ca numerar in casieriile agentilor economici si ale institutiilor.
Din punct de vedere al detinatorilor, se disting:
- mijloace banesti (monede) ce apartin sectorului public;
- mijloace banesti ale sectorului privat.
Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting:
- mijloace banesti cu circulatie curenta;
- mijloace banesti economisite;
- alte mijloace banesti.
Acest criteriu este utilizat de statistica FMI, care utilizeaza notiunile:
- money cuprinde: numerarul din afara sistemului bancar si banii din conturile curente, (care indeplinesc functiile de mijloc de plata si mijloc de circulatie);
- qvassi money cuprinde depozitele pe termen scurt ale agentilor economici si ale populatiei;
- other ithems cuprinde mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.
Din punct de vedere al lichiditatii se disting: - lichiditati primare
- lichiditati secundare
- lichiditati tertiare
Criteriul lichiditatii este facultativ, in sensul ca nu il folosesc toate tarile.
Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de catre autoritatile monetare, tinand seama de trei criterii principale:
- eficacitatea agregatelor monetare
- caracterul controlabil
- disponibilitatea statistica.
Eficacitatea agregatelor monetare se interpreteaza in functie de capacitatea acestora de a se constitui in obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie sa ofere informatii complexe si sa atraga atentia asupra evolutiei comportamentului agentilor economici. Ca tendinta generala, se constata ca autoritatile monetare accepta mai multe agregate monetare, fixand tot atatea obiective cate agregate sunt create.
Evolutia agregatelor monetare nu este influentata numai de comportamentul agentilor economici si al populatiei, dar si de modificarile reglementarilor in vigoare.
Caracterul controlabil al agregatelor monetare evidentiaza influenta pe care o poate exercita autoritatea monetara atunci cand se constata ca evolutia unui agregat nu este corespunzatoare si se incearca corijarea acestuia.
Disponibilitatea statistica desemneaza calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil si in masura de a permite autoritatilor monetare o reactie rapida. In general, se recomanda agregate mai restranse, mai usor de calculat.
Exemplele urmatoare demonstreaza ca numarul agregatelor difera in functie de obiectivele politicii monetare.
Astfel, in SUA, in cadrul masei monetare, elementele sunt regrupate in cinci agregate: M1 = numerar in circulatie (in afara sistemului bancar) si depozite la vedere; M2 = M1 + depozite la termen la bancile comerciale; M3 = M2 + depozite la termen la bancile populare si la casele de economii; M4 = M3 + certificate de depozit negociabile;
M5 = M4 + certificate de depozit de mare valoare.
In Franta:
M1 = numerar in circulatie + soldul conturilor la vedere;
M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile de economii pentru locuinte;
M3 = M2 + active monetare ale rezidentilor + depozite la vedere + bonuri de casa + certificate de depozit.
La modul general, se poate aprecia ca:
- agregatul M1 regrupeaza toate mijloacele de plata efective si depunerile in conturi curente, deci toate mijloacele banesti cu circulatie curenta;
- agregatul M2 este mai cuprinzator si include in afara de M1 ansamblul plasamentelor la termen in vederea economisirii, posibil a fi transformate in lichiditati, intr-un anumit interval de timp;
- agregatul M3 include pe langa M2 active cu diferite grade de lichiditate, in structura carora se afla certificatele de depozite, bonurile de casa.
Daca se utilizeaza criteriul lichiditatii, se poate construi agregatul L, care inglobeaza toate celelalte componente precedente, la care se adauga titlurile pe termen mediu si lung, care pot fi transformate mai lent in lichiditati.
Indiferent de numarul agregatelor utilizate, componenta M1 a masei monetare este cea mai activa, in sensul ca intermediaza cel mai mare numar de acte de vanzare-cumparare din economie.
Analiza datelor privind masa monetara in circulatie si structura acesteia, pe baza datelor publicate de statistica financiara-internationala, conduce la urmatoarele concluzii:
- in tarile in curs de dezvoltare, mijloacele banesti, sub forma de lichiditati (M1) detin aproximativ 60 % din masa monetara, in Asia; 40 % in tarile din America Latina; si 27-28 % in tarile industrializate.
- obiectivele in domeniul politicilor monetare din tarile industrializate includ si evolutia agregatelor monetare. In 1990 in SUA s-a urmarit o crestere de 3-7 % a agregatului M2, in Japonia o crestere de 10-12 %, in Germania de 4 – 6 %, iar in Olanda o crestere de 5 %. Aceste norme de crestere a agregatelor monetare evidentiaza vointa autoritatilor monetare de a mentine o orientare restrictiva, cu scopul franarii inflatiei si a asigurarii unei concordante intre cresterea masei monetare si cresterea PIB.
Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare poate fi demonstrata in cazul Romaniei, in contextul situatiei monetare a anilor 1991 - 1994. In aceasta perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmarind prin program o crestere a cantitatii de moneda mai mica decat a PIB nominal, cu scopul de-a comprima presiunile inflationiste. Desi cantitatea de moneda a crescut mai lent decat PIB in expresie nominala, lichiditatea din sistem nu a reprezentat o constrangere pentru cresterea preturilor.
Incepand cu 1992, in sistemul bancar au aparut creditele preferentiale directionate, care au avut ca sursa emisiunea bancii centrale, ceea ce a condus la o lichiditate sporita a economiei. Creatia monetara excesiva a avut efecte negative, printre care cel de intarziere a procesului de atragere a economiilor populatiei in sistemul bancar.
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. 
refrat facultate
