Relieful si apele Romaniei - Referate Geografie - Referate, referate online pentru liceu si facultate...... - Carturarul-ALL
Sâmbătă, 10-Decembrie-16, 9:21 PM
V-aţi înregistrat ca Vizitator | Grup "Vizitatori"Bine aţi venit Vizitator | RSS

Carturarul-All : Referate de Nota 10

Referate, referate online pentru liceu si facultate......

Principală » Back Referate » Referate Geografie

Relieful si apele Romaniei
Relieful si apele Romaniei


Conditiile climatice de ansamblu.

   La latitudinea tarii noastre, miscarea generala a maselor de aer atmosferic se produce, în mod obisnuit; de la vest spre est.
Dezvoltarea unor centri barici - adica areale de mica si de mare presiune atmosferica (numite «arii ciclonale» si respectiv «arii anticiclonale») - introduce modificari în aceasta deplasare si are ca, urmare aparitia unor fronturi  de ploi sau schimbari termice, precum si modificari ale directiilor de propagare a curentilor de aer, în raport însa si cu unii factori locali.

   Relieful, în primul rând prin altitudine, în al doilea rând prin orientarea catenelor muntoase, introduce modificari locale destul de însemnate: scaderi de temperatura în raport cu înaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mai mari. Coridoarele de vale si depresiunile aduc devieri ale curentilor atmosferici, inversiuni de temperatura (cu geruri persistente iarna) sau, dimpotriva, încalziri ca urmare a «efectului de foehn» de la începutul primaverii.
   În latitudine, deoarece teritoriul tarii noastre se desfasoara doar pe cinci grade, diferentele termice nu sunt prea mari. Se înregistreaza. totusi o medie anuala cu peste 2°C mai scazuta în nord fata de Câmpia Româna, din sud.
   Marea Neagra, întrucât este înconjurata de mari întinderi continentale, exercita o influenta climatica redusa, ce se manifesta doar prin brize diurne si prin modificari termice pe o fâsie îngusta la tarm (ierni relativ blânde si veri lipsite de canicule).
   Luat în ansamblu, climatul României este temperat-continental moderat, facând tranzitia între cel al Europei de Vest, dominat de influente oceanice, al Europei de Est, continental accentuat (adesea excesiv), si al Europei Sudice, mediteranean, influente ajunse la noi peste culmi muntoase înalte. Acestea constituie conditii cu totul favorabile pentru vegetatia naturala si pentru o agricultura diversificata.
     Caracteristicile elementelor climatice. Temperatura si precipitatiile sunt elemente determinante în aspectul starilor vremii, adica a situatiilor concrete ce se succeda zi de zi tot timpul anului. Pentru a defini anumiti indicatori sintetici, cu valabilitate mai îndelungata; se folosesc mediile de temperatura, de precipitatii etc. Acestea ilustreaza caracteristicile climei.
    
     Temperatura medie anuala scade usor în tara noastra de la sud (11°C) spre nord (8,5°C); dupa cum scade si în altitudine (6°C la 1 000 m altitudine, 0°C la peste 2 200 m). În iulie - luna cea mai calda din an temperatura medie este de 22-23° în Câmpia Româna. Aici «zilele tropicale» (adica cu temperaturi maxime de peste 30°C) sunt în numar de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor si a culturilor meridionale (orez, piersic).
    În ianuarie - luna cea mai rece - media termica variaza între -2°C în Câmpia de Vest, usor sub 0°C pe litoral, -3°C în Câmpia Româna si -4°C în Câmpia Jijiei. Continentalismul termic relativ moderat al climatului tarii noastre rezulta din diferenta (amplitudinea) de 25-26° obtinuta între media lunii celei mai clade si a celei mai reci în Câmpia Româna. Amplitudinea este mai redusa la munte, caci muntele are un rol moderator. Maximele si minimele absolute de temperatura în tara noastra au fost: -38,5°C la Bod (Brasov), înregistrata la 25 ianuarie 1942, si 44,5°C la statia meteorologica lon Sion (Braila), (la 10 august 1951 . Asemenea valori, sau apropiate lor, sunt numai întâmplatoare, datorându-se convergentei mai multor factori ocazionali.

    Precipitatiile atmosferice scad în medie de la vest la est (630 mm în Câmpia de Vest, 500-600 mm în Câmpia Româna, sub 400 mm în Dobrogea), si cresc cu altitudinea. În tinuturile deluroase cad 600-800 mm precipitatii pe an, iar în muntii înalti peste 1 200 mm, ceea ce contribuie la buna alimentare a râurilor cu izvoarele în Carpati. Precipitatiile au la noi un regim neregulat. Valorile mentionate sunt medii multianuale. Sunt însa ani ploiosi în care, în acelasi loc, pot cadea precipitatii aproape duble si ani secetosi în care precipitatiile se înjumatatesc. Studiul secetelor din tara noastra, mai frecvente în SE tarii, ca si neregularitatea ploilor au indicat ca necesare irigatiile, care s-au extins îndeosebi în Câmpia Româna si Dobrogea (v. pag. 64).
    Vânturile, determinate de circulatia generala a aerului deasupra Europei si de schimbarile centrilor barici, poarta denumiri intrate în limbajul comun: vântul de vest, aducator de precipitatii, crivatul, care bate iarna de la est sau nord-est, uneori de la nord, geros si uscat, austrul, o componenta mediteraneana, cald si uscat vara, ploios iarna. Mai sunt si vânturi locale ca: Vântul mare (în Depresiunea Fagarasului), brizele marine etc.
    Regionarea climatica. Pe teritoriul României se diferentiaza trei etaje de clima: unul montan, racoros (2-6°C), cu precipitatii abundente (700-1 200 mm) si vânturi puternice: unul de dealuri, mai cald (6-10°C media anuala) .si precipitatii mai reduse, dar suficiente pentru vegetatia forestiera (500-700 mm); unul de câmpie, care cuprinde si zona dealurilor mici, cu medii termice ridicate (10-11°C în Câmpia Româna si Dobrogea), dar cu precipitatii reduse si secete frecvente.
      Pe fondul climatului temperat-continental, pe teritoriul tarii se propaga o serie de influente climatice exterioare, generate de masele de aer în miscare, barate de o parte sau de alta a Carpatilor. Astfel, s-au putut diferentia mai multe nuante ale climatului cu influente: I. oceanice, atenuate, în partea de NV si în partea centrala a tarii, cu un climat umed si moderat termic; II submediteraneene, în SV tarii, cu ploi de toamna si ierni blânde; III. de tranzitie de la influente oceanice si submediteraneene la cele de ariditate, in partea central-sudica, cu precipitatii ce scad cantitativ spre est si temperaturi mai ridicate iarna; IV. cu influente de ariditate (influente est-europene), în Baragan si Podisul Moldovei, de continentalism accentuat, cu ierni foarte reci, veri fierbinti, cu secete frecvente; V. cu influente baltice în NE tarii, cu precipitatii bogate, iama cu temperaturi foarte scazute; VI. cu influente pontice, în lungul litoralului, cu ierni blânde si veri calde; circulatia locala a maselor de aer sub forma , brizelor provoaca în perioada calda a anului moderarea temperaturii si cresterea umezelii aerului pe o fâsie de 25-30 km departare de tarm.



APELE

  Dunarea.

   Pentru tara noastra, Dunarea constituie una dintre componentele esentiale ale naturii locurilor. Ea colecteaza aproape întreaga retea de ape curgatoare (în afara câtorva mici râuri dobrogene). Afluentii ei principali formeaza un fel de aureola în jurul cununei Carpatilor, iar afluentii de ordinul al doilea au directii radiale, ferastruind prin vai transversale muntii, fapt deosebit de favorabil cailor de comunicatie interioare.
   Dunarea este cel mai important fluviu international din Europa, pe care o strabate de la vest la est, din apropierea Rinului pâna la Marea Neagra. la intrarea in tara noastra are un debit mediu de 5960 [] datorita in buna parte aportului afluentilor mari pe care îi aduna in zona de convergenta hidrografica din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava) care-i dubleaza debitul.
   Pe teritoriul tarii noastre,Dunarea parcurge 1 075 km si aduna o mare cantitate de ape, astfel ca la Patlageanca , înainte ca fluviul sa se desparta în bratele ce alcatuiesc, delta si sa-si rasfire apele pe numeroase gârle, debitul mediu ajunge la 6 470 m3/s, egal cu cel al Volgai.
Pe teritoriul românesc, Dunarea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite. Defileul dintre Bazias si Orsova, odinioara cu mari dificultati în calea navigatiei (stânci în albie, curenti în vârtej) a fost pus în valoare prin crearea marelui baraj de la Portile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice si de navigatie (cu duble ecluze) din Europa. Sectorul Portile de Fier Calarasi, unde fluviul curge într-o singura albie (doar câteva mari ostroave), Dispune de adâncimi ce asigura un pescaj minim de 2 m (la ape mici). ,Sectorul Calarasi-Braila se caracterizeaza prin despartirea fluviului în doua brate ce închid în interior doua incinte, pe vremuri cu mlastini, lacuri si paduri, în prezent îndiguite, drenate si cultivate agricol. În aval de Braila este Dunarea maritima, cu adâncimi mai mari, ceea ce asigura circulatia navelor maritime (peste 7 m pescaj). Navigatia în sectorul Deltei se face cu deosebire la varsarea în mare formând «bara» de la Sulina.

Râurile interioare. Dupa bazinele colectoare si locul de varsare, râurile interioare se împart în urmatoarele grupe:

  1.
Grupa de vest, având colector Tisa, cuprinde Viseul si lza, principalele râuri ale Maramuresului, Somesul, cea mai mare apa a Transilvaniei de nord, care se alimenteaza atât din Carpatii Orientali prin Somesul Mare, cât si din Muntii Apuseni prin Somesul Mic unite la Dej; când ajunge în câmpie, pe la Satu Mare, are un debit bogat care-i fixeaza locul al IV-lea între râurile marii. Din Muntii Apuseni spre granita de vest curg Barcaul si cele trei Crisuri: Crisul repede ce trece, prin Oradea, Crisul Negru care dreneaza Depresiunea Beiusului si Crisul Alb ce strabate zona miniera de la Brad si apoi Depresiunea Zarandului. Ca volum de ape purtate sunt cam egale.
Cel mai mare râu al Transilvaniei este insa Muresul, care izvoraste din Carpatii Orientali, de unde primeste si doi afluenti principali (Tarnavele), dar se alimenteaza si din Muntii Apuseni prin Aries si Ampoi, iar din Carpatii Meridionali prin Sebes si Strei. Ultimul afluent al Tisei este Bega care trece prin Timisoara. Este canalizat si navigabil.
  
   2.
Grupa de sud cuprinde afluentii directi ai Dunarii. Râurile mai mari sunt: Timisul, principalul râu al Banatului, Bârzava, Carasul, Nera, Cerna, care se varsa în Dunare în dreptul localitatii Orsova, Jiul, care strabate cele doua principale bazine carbonifere ale tarii (cel de huila de la Petrosani si cel de lignit de la Rovinari-Motru) si zona industriala a Craiovei. EI au doi afluenti mari Motrul si Gilortul.
  •   Oltul, cu un traseu complex, ferastruieste mai multe defilee în munti (Tusnad, Racos, Turnu Rosu, Cozia). În lungul sau se afla o salba de lacuri de acumulare si hidrocentrale de circa 1 000 MW forta instalata, iar cursul sau inferior urmeaza sa devina navigabil.
  • Din Muntii Fagarasului, Argesul îsi aduna principalii sai afluenti, reuniti în manunchi aproape de Pitesti, în amonte de care se însira un mare sistem de lacuri si hidrocentrale. A doua mare. confluenta este la sud de Bucuresti, unde primeste Neajlovul si Dâmbovita. Lucrarile ce se executa în aval de Bucuresti vor face navigabil cursul inferior al Dâmbovitei: Ialomita, cu izvoarele în muntii Bucegi, traverseaza Câmpia Româna de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasa. Baraganul, unde apele ei sunt folosite la irigatii, scazând astfel ca debit spre varsare. Principalul sau afluent este Prahova.
 
    3. Grupa estica cuprinde doua râuri principale: Siretul, cel mai mare ca debit mediu dintre râurile tarii (222 m3/s), si Prutul, care, desi mai lung, are ape mai putine.
  • Siretul aduna toate apele de pe versantul estic a Carpatilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistrita, cel mai mare dintre afluenti, Trotusul, Buzaul).
  • Prutul are afluenti mici si regim de scurgere foarte variabil, de unde necesitatea construirii lacului de acumulare de Ia Stânca, lânga Stefanesti, pentru alimentari cu apa si regularizarea cursului.
   4. Grupa râurilor dobrogene cuprinde râuri putine si scurte, cu debite scazute în cea mai mare parte a anului.
  • Mai importante sunt Telita, Taita si Casimcea, care se varsa în lacurile din lungul tarmului Marii Negre.
  • În vestul Dobrogei sunt unele râuri mici care se varsa în Dunare.
  • Întrucât apele râurilor au în majoritatea cazurilor provenienta pluviala (în foarte mica masura nivala sau subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de debit, consecinta a continentalismului climatic.  
  • La mari ploi torentiale, unele râuri au produs inundatii ca cele ale Somesului înregistrate în 1970 si 1975 sau cele ale Siretului din 1991. Îndiguirile facute înlatura în mare parte acest pericol, protejând terenurile din vecinatate.

    Lacurile.

Acestea ocupa doar o suprafata de 1,1% din teritoriul tarii, dar au o importanta multipla, nu numai turistica (balneara), ci si piscicola. Cele mai mari lacuri sunt la tarmul marii, fie lagune ca Razim (415 km2), Golovita, Zmeica, Sinoie, iar mai la sud Siutghiol, cu apa dulce, fie limanuri maritime ca Techirghiol,. cu apa sarata si namoluri curative, ori Mangalia. Sunt si limanuri fluviatile de felul lacurilor Mostistea, Oltina s.a., la Dunare, sau Snagov si Caldarusani, la nord de Bucuresti, amenajate pentru agrement si sporturi nautice.
  Din categoria lacurilor construite de om, traditionale sunt iazurile (ex.
lacul Herastrau din nordul Bucurestiului), mai numeroase în Câmpia Moldovei (mai mare este iazul Dracsani din judetul Botosani) si în Câmpia Transilvaniei (lacul Geaca). S-au construit numeroase lacuri de acumulare de interes energetic, dar si pentru alimentari cu apa, regularizarea debitelor etc.
    Mai mari sunt izvorul Muntelui pe Bistrita (33 km2), Vidra pe Lotru, Vidraru, pe Arges, apoi altele pe Olt, pe Sebes, pe Siret etc. (v. harta de la p. 43).
Pe muntii înalti (Fagaras, Parâng, Retezat, Rodna) sunt numeroase Jacuri glaciare, formate în excavatiile sapate de fostii ghetari cuaternari. În genere, acestea au dimensiuni mici, dar constituie elemente de atractie turistica. Unele au însa adâncimi pâna la 15-20 m (Podragul Mare si Bâlea în Fagaras, Gâlcescu în Parâng, Bucura si Zanoaga în Retezat). Ca unicate, mentionam Lacul Sf. Ana, situat într-un crater vulcanic lânga Baile Tusnad, sau Lacul Rosu, format prin surparea în 1837, a unui pinten de munte, care a barat Valea 'Bicazului, mai sus de chei. În Baragan, datorita verilor calde si secetoase, se formeaza lacuri sarate, unele folosite balnear (Lacul Amara, Lacul Sarat).
  

   Apele subterane.

Acestea se împart în ape freatice, de mica adâncime, influentate în mare masura de precipitatii, si ape de adâncime, considerate captive, provenind prin infiltrari de foarte lunga durata din apele de suprafata, reîmprospatarea lor facându-se în cicluri seculare sau chiar geologice.
Apele freatice sunt, la munte, lipsite de continuitate si uneori mineralizate, fie prin gaze (de exemplu, borvizurile din estul Transilvaniei), fie prin saruri (folosite terapeutic). În calcare exista arii de discontinuitate sau dimpotriva de . mari acumulari, ca în partea centrala a Muntilor Apuseni sau în Banat. La limita Subcarpatilor cu muntii, sunt adesea intens saraturate. Sub depozitele loessoide sau aluvionare din câmpie apele se localizeaza, de asemenea, la adâncimi relativ mari. În zonele bântuite de secete, cum este Baraganul, datorita evaporatiei intense de vara, ele antreneaza, în miscarea lor ascensionala, sarurile din stratele sedimentare, creând saraturi (cu acumulari de valoare balneara în unele locuri).
Apele de adâncime se întâlnesc numai în zonele extracarpatice si au adesea caracter ascensional sau artezian. În vestul tarii, cele din lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic sunt termale, având si unele saruri în continut (de pilda ape bicarbonatate-sulfurate la Baile Felix, 1 Mai, Tinca, Moneasa). La Oradea si împrejurimile ei sunt ape termale de adâncime, bogate ca debite, folosite nu numai pentru bai, ci la termoficarea unor cartiere, la încalzirea serelor
. sau ca apa industriala: Apele termale continua si mai la sud, pe toata bordura Câmpiei de Vest, pâna la Arad si Timisoara, iar la nord, pâna la Satu Mare. Se pune problema folosirii lor în scopuri, energetice.
Marea Neagra. Avându-si originea în vechea rnare sarmatica, mult mai întinsa, Marea Neagra are o suprafata de 462 535 km2 (împreuna cu Marea Azov). Este o mare de tip continental, legându-se prin strâmtori (Bosfor si Dardanele) cu Mediterana, iar de acolo cu întreg Oceanul Planetar. Are putine insule, iar ca peninsule cea mare mare este Crimeea. Originalitatea Marii Negre consta în lipsa curentilor verticâli, care ar asigura patrunderea aerului în adânc. Aceasta explica existenta a doua straturi de apa: unul din adânc, ceva mai sarat (22%0), neaerat, ceea ce pricinuieste acumularea de gaze toxice (H2S), fiind lipsit de vietuitoare; altul la suprafata (circa 180 m grosime), alimentat cu ape fluviale, deci mai dulce (doar 17-18%° salinitate), influentat de factorii climatici. Numai în cel superior se dezvolta fauna. În nord-vestul marii, deci în dreptul tarii noastre, platforma continentala, cu adâncimi reduse, face ca bogatia faunei sa fie mai mare. .
  
   În Marea Neagra s-au identificat doua feluri de curenti: unul de descarcare a apelor sarate din Mediterana prin Bosfor în Marea Neagra si, invers, de compensare prin transferul pe la suprafata al apelor mai putin sarate din Marea Neagra spre Mediterana; altul este un curent de suprafata, cu traseu circular, provocat de vânturi. Acesta din urma nu este continua si nici permanent, cum se credea mai demult, ci numai ocazional. În dreptul tarmului românesc are un traseu NE-SV. Lui i se datoreste împingerea aluviunilor fluviale si a nisipurilor marine paralel cu tarmul si construirea de cordoane litorale care au închis laguna Razim (în antichitate golf marin) si limanurile de la gurile vailor dobrogene. În sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format în vremuri - mai departate grindurile maritime din Delta.

 Pe tarmul românesc al Marii Negre, lung de 244 km, principalul port este - Constanta, cu incinta portuara construita prin diguri în larg. Însemnatate portuara mai au Mangalia în sud si Sulina în nord.



Atentie : Textul de mai sus este doar un preview al referatului, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta.Descarcal  !!!
…Descarca Referat»»»: http://carturarul-all.ucoz.com/geografie/Relieful_si_apele_Romaniei.doc
Categorie: Referate Geografie | Adăugat de: Upsy-Dupsy (27-Ianuarie-12) | Nivel: Liceu
Vizualizări: 404 | Tag-uri: referat Relieful si apele Romaniei, apele Romaniei, Relieful si apele Romaniei, Relieful | Nota Referat: 0.0/0
Total comentarii : 0
Name *:
Email:
Code *:
Cauta un referate
Meniu site
Info
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Mini-chat
200
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0