Majoritatea autorilor care-şi propun sa consilieze cititorii cum sǎ-şi dezvolte valenţele ascunse încep prin a le propune acestora sǎ intre în contact cu emoţiile lor. De ce este atât de important? Emoţiile noastre constituie factorii care ne influenţeazǎ cel mai mult modul în care reacţionǎm, luǎm decizii, ne raportǎm la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunicam cu ceilalţi. Astfel, dacǎ reuşim sǎ ne controlǎm emoţiile, putem avea lucrurile sub control, indiferent de context.
Ni s-a spus mereu sa nu ne exprimǎm emoţiile, mai ales în public, pentru ca asta înseamnǎ imaturitate. Ni s-a spus ca omul este o fiinţǎ raţionalǎ. Acum apar deodatǎ nişte oameni de ştiinţǎ care ne spun cǎ omul este o fiinţǎ emoţionalǎ, ca oricare alta de pe acest Pǎmânt. Pe cine sǎ credem?
Pânǎ de curând emoţiile erau considerate ceva de care trebuie sǎ scapi dacǎ vrei sǎ nu ai neplǎceri. Azi se ştie cǎ emoţiile pot fi educate şi cǎ beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme.
Inteligenţa emoţionala redefineşte imaginea despre lume şi om. Azi ştim cǎ emoţiile sunt cele mai importante resurse ale omului şi ca felul cum este construit creierul uman îi permite acestuia mai întâi sǎ iubeascǎ.
În legǎturǎ cu emoţiile exista mai multe mituri:
„Inteligenţǎ înseamnǎ doar IQ.”
Adevǎrul: IQ este doar o parte a inteligenţei noastre generale. IQ-ul nu poate fi dezvoltat şi nici educat. Inteligenţa generalǎ creşte dacǎ se dezvoltǎ inteligenţa emoţionalǎ.
„Succesul la locul de munca şi în viaţǎ depinde de IQ.”
Adevǎrul: Cercetǎrile au arǎtat ca succesul nostru la locul de munca sau în viaţǎ depinde 80% de inteligenţa emoţionalǎ şi doar 20% de intelect. În timp ce intelectul ne ajutǎ sǎ rezolvǎm probleme, sǎ facem ca calcule sau sǎ procesǎm informaţii, inteligenţa emoţionalǎ (EQ) ne permite sa fim mai creativi şi sǎ ne folosim emoţiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligenţa emoţionalǎ este „abilitatea de a percepe şi exprima, de a asimila emoţii în gândire, de a înţelege prisma emoţiilor şi de a regla emoţiile proprii şi ale altora” (Salovey, Mayer, Caruso, 2000).
Conform lui Howard Gardner , reputatul specialist în psihologie educaţionalǎ de la Harvard, existǎ nu unul ci şapte tipuri de inteligenţǎ emoţionalǎ:
-Inteligenţa spaţialǎ - capacitatea de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedǎ acest tip de inteligenţǎ se exprimǎ foarte uşor prin desene, fotografii sau sculpturi.
-Inteligenţa kinestezica – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând mişcǎrile foarte bine şi, în acelaşi timp, putând sǎ înţeleagǎ rapid toate nuanţele unei mişcǎri.
-Inteligenţa muzicalǎ – capacitatea de a identifica stilul unui compozitor şi de a recunoaşte diverse partituri muzicale.
-Inteligenţa lingvisticǎ – capacitatea de a învǎţa foarte uşor o limba strǎinǎ sau de a dezvolta un vocabular foarte bogat.
-Inteligenţa logico-matematicǎ – capacitatea de a rezolva cu uşurinţǎ probleme şi de a te simţi foarte confortabil atunci când se lucreazǎ cu numere; aceasta este cea care determinǎ obţinerea unor scoruri foarte mari la testele care mǎsoarǎ coeficientul de inteligenţǎ tradiţional.
-Inteligenţa interpersonalǎ şi cea intrapersonalǎ – capacitǎţile care te ajutǎ sǎ înţelegi sentimentele celor din jur şi, respectiv, sǎ îţi înţelegi propriile sentimente; acestea sunt responsabile în bunǎ mǎsurǎ pentru cele 80 de procente ale succesului organizaţional.
Redusǎ la esenţǎ, inteligenţa emoţionalǎ are trei componente: cunoaşterea propriilor emoţii, „gestionarea” acestora şi înţelegerea şi luarea în considerare a emoţiilor celorlalţi.
Presupunând cǎ emoţiile sunt conştientizate în totalitate, în ciuda faptului cǎ unele dintre ele spun despre noi lucruri pe care nu am vrea sa le auzim, partea cea mai dificilǎ este sǎ învǎţǎm sǎ le gestionǎm în mod constructiv în vederea atingerii unui anumit scop. În acest proces este esenţialǎ înţelegerea faptului cǎ orice emoţie are atât o laturǎ pozitivǎ, cât şi una negativǎ, iar acest lucru este valabil şi în cazul emoţiilor considerate în mod tradiţional negative, aşa cum ar fi mânia. Dacǎ latura negativǎ a mâniei este legatǎ de faptul ca îi îndepǎrteazǎ pe cei din jur, tensioneazǎ corpul şi afecteazǎ raţiunea, latura pozitiva priveşte funcţia auto-protectoare pe care aceasta o are pentru individ, precum şi capacitatea de a mobiliza la acţiune.
De abia dupǎ ce aceste etape sunt parcurse, se poate vorbi de înţelegerea şi luarea în considerare a emoţiilor celor din jur. În acest scop trei elemente sunt esenţiale şi ele nu reprezintǎ o noutate pentru nimeni :ascultarea activǎ, ceea ce înseamnǎ mai mult decât a aştepta rǎbdǎtor sǎ iţi vinǎ rândul sǎ spui ceva, abilitatea de interpreta corect limbajul corpului şi, nu în ultimul rând, abilitatea de a distinge între diferitele nuanţe ale emoţiilor unei persoane. Doar utilizarea împreunǎ a acestor abilitǎţi ne permit sǎ comunicǎm eficient la nivel emoţional cu cei din jur, receptând şi transmiţând atât latura raţionalǎ, cât şi cea afectivǎ a unui mesaj.
Un aspect interesant îl reprezintǎ faptul cǎ, spre deosebire de inteligenţa logico-matematica, cea care suferǎ modificǎri nesemnificative o data cu sfârşitul adolescenţei, inteligenţa emoţionalǎ se poate dezvolta de-a lungul timpului, fǎrǎ limita de vârsta, cu condiţia sa îi fie acordatǎ atenţia si eforturile necesare
Relaţii mai bune cu cei din jur. Creativitatea ridicata. Capacitate mai bunǎ de a te motiva si a-i motiva pe cei cu care lucrezi. Capacitate mai buna de a conduce. Cinci motive pentru care meritǎ sǎ încercaţi sa dezvoltaţi inteligenta emoţionalǎ.
Modalitatea prin care realizezi ca dozarea propriilor emoţii este o acţiune care are un rol determinant in modul in care eşti perceput de ceilalţi reprezintǎ un factor cheie in cadrul inteligenţei emoţionale. Persoanele care au un EQ ridicat ştiu in general sa-şi direcţioneze foarte bine acţiunile in viatǎ. Dincolo de faptul cǎ–şi prioritizeazǎ şi îşi fixeazǎ obiective realiste, în plus, au capacitatea de a apela la raţional atunci când sunt puşi sa ia decizii- mai exact apeleazǎ la autocontrol.
Oamenii de ştiinţa apreciazǎ cǎ înainte de a gândi simţim si ca aceasta ţine de instinctul nostru de conservare. Oricum, o data ce începi sa te temi pentru ceea ce simţi ai şansa sǎ fii deja pe drumul cel bun. Capacitatea de a te retrage pentru un moment in expectativa pentru a analiza ceea ce simţi te determina sǎ apelezi la autocontrol, preluând anumite şabloane comportamentale pe care le-ai sesizat la alţii.
Un rol esenţial în managementul emoţiilor îl joaca optimismul, abilitatea de a vedea permanent jumǎtatea plinǎ a paharului. Cu alte cuvinte, ştiind cum sǎ reacţionezi pozitiv in momente mai puţin faste, depǎşind obstacolele si adaptând starea care te avantajeazǎ cel mai mult in acel moment reprezintǎ un management al emoţiilor optim. Şi pentru ca succesul sa fie deplin, este necesarǎ o doza generoasǎ de perseverentǎ.
CUM SǍ-TI ÎMBUNǍŢEŞTI INTELIGENŢA EMOŢIONALǍ
- Ţine cont ca emoţiile, cǎ de altfel si fericirea ta, stau in mâinile tale;
- Foloseşte-ţi energia pentru a-ţi analiza propriile acţiuni decât sa-ţi pierzi timpul criticându-i pe alţii;
- Fii constructiv si preia din comportamentul celorlalţi ceea ce ţi se potriveşte;
- Invaţǎ sa te relaxezi când simţi ca autocontrolul îţi cam joaca feste si mergi mai departe când simţi ca ţi-ai revenit;
- Încearcǎ sǎ faci haz de necaz in caz de crizǎ;
- Fii cinstit cu tine insuţi; recunoaşte atunci când greşeşti si vezi care este sursa greşelilor astfel încât sǎ poţi rezolva situaţia respectivǎ într-un mod cât mai optimal;
- Aratǎ ca te respecţi respectând la rândul tǎu sentimentele celorlalţi;
- Evitǎi pe cei care încearcǎ sǎ te punǎ intr-o situaţie de inferioritate sau nu-ţi respectǎ sentimentele;
- Învatǎ sǎ asculţi mai mult decât vorbeşti;
- Fii atent la comunicarea non-verbalǎ; uitǎ-te la fete, ascultǎ tonul vocii si studiazǎ limbajul trupului;
- Conştientizeazǎ cǎ pentru îmbunataţirea inteligenţei tale emoţionale ai nevoie de timp si de multa rǎbdare.
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. 