ARN Mesager - Articole Medicale - Referate, referate online pentru liceu si facultate...... - Carturarul-ALL
Marţi, 06-Decembrie-16, 10:51 PM
V-aţi înregistrat ca Vizitator | Grup "Vizitatori"Bine aţi venit Vizitator | RSS

Carturarul-All : Referate de Nota 10

Referate, referate online pentru liceu si facultate......

Principală » Back Referate » Articole Medicale

ARN Mesager
Tipuri de Acizi RiboNucleici
 
        În celulele diferitelor organisme au fost evidentiate trei tipuri de acizi ribonucleici: mesager [ARN-m], solubil (de transfer) [ARN-s] si ribozonal [ARN-r].
       ARN - m este sintetizat în timpul transcriptiei mesajului genetic (procesul de transcriere a informatiei genetice continuta de catena de ADN într-o secventa complementara de ARN - m) si serveste ca tipar pentru sinteza proteinelor. Pe lânga faptul ca ARN - m preia informatia genetica de la ADN are si rolul de a transmite aceasta informatie prin translatie organitelor citoplasmice (ribozomi) cu rol în sinteza proteinelor.
       La ribovirusuri exista un alt tip de acid ribonucleic si anume ARN viral care are acelasi rol biologic cu ADN celular sau viral.

      
Acidul ribonucleic MESAGER

        E. W o l k i n si L. A s t r a h a n (1958) au descoperit primii existenta unui acid ribonucleic de un tip special, denumit mesager. Cercetarile lor efectuate la Eschichia coli au pus în evidenta ca acest A R N-m are caracteristici proprii, astfel ca el poate fi diferentiat de alte fractii de A R N. Pentru punerea in evidenta a A R N-m s-a facut urmatoarea experienta bacterii de E. coil au fost infectate cu un bacteriofag, jar dupa doua minute au fost trecute pe un mediu cu fosfor radioactiv (P32). Dupa trei minute bacteriile sunt spalate de mediul radioactiv si apoi se realizeaza un extract bacterian, care este supus actiuni dezoxiribonucleozei ce hidrolizeaza A D N. Extrasul bacterian este centrifugat in gradient de densitate cu o solutie de zaharoza si în prezenta ionilor de magneziu (Mg++) în concentratie de 10 -4 M.
În
tubul centrifugei se obtin astfel mai multe straturi continind A R N ce au viteze de sedimentare diferite, care sunt separate prin gaurirea fundului tubului si recoltarea continutului picatura cu picatura, numerotindu-se picaturile. Primele sunt recuperate straturile cu viteza de sedimentare mai mare. La fiecare strat în parte se masoara densitatea optica in U.V. cu lungimea de unda de 2 600 A, pentru a obtine concentratia în acizi nucleici, si totodata se masoara radioactivitatea.

        Studiul in U.V. al densitatii optice arata existenta a doua maxime corespunzatoare vitezelor de sedimentare 50 S si 30 S, caracteristice particulelor ribozonale bogate în A R N. Aceste straturi prezinta o radioactivitate redusa.
       Masurarea radioactivitatii diferitelor straturi arata ca maximul se realizeaza pentru stratul 20 S. A R N corespunzator acestei viteze de sedimentare reprezinta numai o mica fractie din cantitatea totala de A R N, sintetizata in timp scurt in prezenta P32. Prin hidroliza usoara a acestei fractii si examenul sau cromatografic, s-a constatat ca A R N ce contine nucleotide radioactive are o compozitie in baze similara cu A D N, dar în care timina este înlocuita de uracil. 
       Acest fenomen poate fi evidentiat si prin realizarea unor hibrizi moleculari A D N - A R N - m, prin separarea în gradient cu clorura de cesiu. S-a observat ca 40 - 60% din A R N-m participa la formarea hibridului molecular respectiv.
      Studiul cantitativ al bazelor azotate aflate in molecula de A R N-m, prezentat in tabelul de mai sus, arata ca citozina + guanina variaza procentual la diferite specii în limite relativ mari, însa aceasta variatie este foarte asemanatoare cu cea suferita de bazele corespunzatoare din A D N. Acesta este un argument important în sprijinul tezei ca acest tip de A R N este complementar A D N si purtatorul mesajului genetic. Un alt argument îi constituie raportul dintre bazele purinice si pirimidinice care este aproximativ 1, la fel ca la A D N. 
       Într-o alta serie de experimente similare s-a marcat A R N-r din ribozomi cu P32, pus la dispozitia celulelor bacteriene timp mai lung înainte de începerea experientei, dar A R N-m s-a marcat cu urdina C14 un timp scurt, în prezenta ionilor de magneziu (Mg++) în concentratie de 10-2 . Curba radioactivitatii A R N din ribozomi (P32)
prezinta un maximum corespunzator fractiei de sedimentare 70 S, datorita faptului ca ribozomii si polisomii nu sunt distrusi în aceasta experienta. În ceea ce priveste A R N-m, studiul radioactivitatii C14 a aratat ca acest tip de A R N nou sintetizat se gaseste legat în mare parte de ribozomi. Aceasta fractie de A R N total este capabila de hibridare cu A D N, fapt care demonstreaza ca este vorba de A R N-m rapid sintetizat în prezenta carbonului radioactiv (C14).

      ARN-m are urmatoarele caracteristici: este sintetizat rapid in celula, fapt evidentiat prin experimentele amintite, este eterogen privind viteza de sedimentare si respectiv greutatea moleculara, este capabil de hibridare cu o catena de ADN a carei secventa de nucleotida o copiaza, este responsabil de asocierea ribozomilor 70 S în polisomi si are un rol important în sinteza proteinelor.
     In ceea ce priveste viteza de sedimentare, A R N-m de la E. coli asociat cu ribozomi face parte dintr-o fractie superioarä 70 S, insa ARN-m liber are o greutate molecularä mai redusa si o viteza de sedimentare cuprinsa între 7 S si 15 S, fiind deci eterogen. Se pare ca eterogenitatea se datoreste maririi genelor copiate din A D N. Prin separarea celor doua catene de A D N s-a reusit realizarea de hibrizi A R N-m A D N numai cu una din catene, fapt care indica posibilitatea de copiere a mesajului genetic numai a uneia dintre catene. La E. coli, de pilda, molecula de A R N-m contine intre 900-1 500 nucleotide din cauza ca proteinele au în medie între 300-500 aminoacizi.
      A R N-m este responsabil cu asocierea ribozomilor 70 S în polisomi cu o viteza de sedimentare care depaseste uneori chiar 100 S. S-a constatat experimental ca blocarea formarii polisomilor împiedica sinteza proteica din celula.
     În sfirsit, rolul A R N-m în sinteza proteica a fost demonstrat experimental, prin adausul de A R N-m de la A D N bacteriofagi la un sistem celular de E. coli continând metaboliti si ribozomi. S-a observat o sinteza rapida de proteine specifice bacteriofagului.
     A R N din ribovirusuri este considerat un fel de A R N-m, el având capacitatea de a provoca sinteza proteinei virale atât într-un sistem celular cât si în celula-gazda.
     Sinteza A R N-m este inhibata de unii antibiotici, printre care si
actinomicina D atât ,,in vivo" cât si "in vitro". Mecanismul de actiune al antibioticului nu este bine cunoscut, se considera însa ca actinomicina intra în competitie cu enzima polimerizata, astfel ca sinteza A R N-m este blocata.

      Greutatea moleculara a A R N-m este foarte variabila, în functie de cantitatea de informatie genetica a genelor respective. Ea variaza între 100 000 si câteva milioane (de la un organism la altul).
      Cantitatea de A R N-m în celula este de numai circa 2% din totalul A R N celular, fiind deci cel mai redus în cantitate.
      A R N-m are o greutate moleculara si o viteza de sedimentare la ultracentrifugare foarte variabila (8 S - 45 S). El este complementar unei catene a moleculei de A D N, fapt pentru care se produc usor hibrizi moleculari ADN - ARN-m.
      In celule, A R N-m se gaseste adesea asociat cu ribozomii formând poliribozomi sau polisomi. Studiul in vitro al vitezei proteice pare sa arate ca moleculele de A R N-m contin una sau mai multe regiuni care initiaza sinteza lantului polipeptidic si care ar fi reprezentatä de o tripleta initiatoare ce ar codifica aminoacidul N-formilmetionina. Acesti codini sunt A U G, G U G si U U G. Aceste regiuni specifice ar actiona selectiv în citirea mesajului genetic.
      La bacterii s-a constatat în general ca prezenta inductorului si respectiv corepresorului determina modificari rapide în sinteza enzimatica. Pe baza observatiei privind rapida adaptare a bacteriilor la schimbarile de mediu s-a studiat stabilitatea moleculelor de A R N-m, constatindu-se ca ele au o viata foarte scurta, de numai circa doua minute, dupa care sunt hidrolizate. Desi nu se cunoaste mecanismul prin care moleculele de A R N-m sunt descompuse, se considera totusi ca ele îsi pastreaza stabilitatea atâta timp cât se gasesc atasate de ribozomi. De exemplu, adaugarea sau eliminarea lactozei în mediu (inductor) determina rapida modificare a cantitatii de A R N-m, la E. coli.
      La animalele superioare s-a constatat însa ca în celulele diferentiate A R N-m este metabolic stabil. De pilda, în globulele rosii ale sângelui care sintetizeaza hemoglobina s-a constatat ca nu are loc un proces de sinteza a A R N. Din cauza mediului foarte constant al organismului, s-a constatat ca în aceste celule nu este nevoie de sinteza si hidroliza continua a A R N-m, de asemenea celulele trebuie sa produca aproape continuu hemoglobina. Încercarile experimentale cu ajutorul precursorilor A R N marcati cu tritiu (H3) au demonstrat ca A R N-m existent în celule este metabolic stabil, având o viata lunga. Acelasi fenomen al stabilitatii A R N-m s-a constatat si în celulele ficatului.

Rolul ARN-m în sinteza proteinelor - alimentelor 

       Proteinele sunt componente esentiale ale organismelor vii. Ele reprezinta circa 50% din substanta uscata a celulelor. Unele proteine  cum este colagenul au rol în realizarea structurilor organismului, iar altele cum sunt enzimele au rolul de a cataliza reactiile metabolice. 
      Sinteza proteinelor "in vivo" se realizeaza pe baza informatiei genetice din acizii nucleici.
      Rezultatul cercetarilor privind functiile materialului genetic pot fi sintetizate în relatia ADN ARN proteine. Conform acesteia informatia genetica se reproduce prin replicatie si este decodificata (transformata într-o proteina sau enzima specifica) prin transcritie si translatie.
      Prin transcriptie se întelege procesul de copiere a informatiei înregistrata în ADN de catre moleculele de ADN, iar prin translatie, un complex de procese prin care se decodifica informatia cuprinsa în ARN-m.
      Prima etapa în procesul de sinteza proteica 0 constitue transcriptia informatiei genetice din ADN in ARN-m.
     Fenomenul de transcriptie a informatiei genetice de la ADN la ARN se realizeaza cu ajutorul enzimei ARN-polimeioza. ARN-m copiaza informatia genetica numai a unei catene din macromolecula de ADN.
      În celulele procariotelor, ARN-m copiaza informatia genetica a mai multor gene adiacente care alcatuiesc un peron. Ca urmare, se sintetizeaza concomitent mai multe proteine, de care celula are nevoie la un moment dat. Pe masura ce se sintetizeaza moleculele de ARN-m, începe si sinteza catenelor polipepidice.
     La eucariote, ARN-m copiaza de regula informatia genetica a unei singure gene. Acest ARN-m, dupa ce sufera unele modificari prin eliminarea secventelor noninformationale, migreaza în citoplasma,
unde  are loc sinteza proteica.

      Prin transcriptia informatiei genetice se întelege nu numai sinteza ARN-m, ci si a celorlalte doua tipuri de acizi ribonucleici (ARNr si ARNt), care sunt necesari pentru realizarea sintezei proteice.
     Etapa urmatoare a sintezei proteice este reprezentanta de translatie, în urma careia o secventa de nucleotide din ARN-m este transformata într-o secventa de aminoacizi în molecula proteica. ARN-m se cupleaza cu ribozomii din citoplasma formând poliribozomi. Concomitent are loc activarea aminoacizilor (AA) din citoplasma prin legarea lor de ATP (adenozintrifosfat), substanta chimica ce serveste ca donator de energie.

Cele 3 faze ale biosintezei proteice pot fi redate sintetic astfel:

AA+ATP aminoacid AA ~ AMP + P ~ P, adica un amino acid oarecare sinteze este activat în urma reactiei cu molecula de ATP donatoare de energie sub influenta enzimelor denumite aminoacilsintetaze. Ca urmare, aminoacidul se leaga de AMP (adenozinomonofosfat), iar doua grupari fosfat sunt puse în libertate. În aceasta faza are loc transferul aminoacizilor activati la ARNt, sub influenta acelorasi enzime din etapa precedenta. Cu ajutorul moleculelor de ARNt, aminoacizii sunt transferati la locul sintezei proteice in ribozomi. În ultima faza (a treia) are loc asamblarea polipeptidelor cu ajutorul ribozomilor.
      În aceasta faza, aminoacizii, de pilda AA1 si AA2, se unesc între ei prin legaturi peptidice cu ajutorul enzimelor peptidpolimeraze. Se formeaza astfel catene polipeptidice, iar moleculele de ARNt sunt puse in libertate si sunt reciclate, adica refolosite în procesul sintezei proteice. De asemenea si ribozomii sunt reciclati în cursul sintezei proteice.
      Proteinele având un rol plastic, ca substante alimentare se gasesc atât în produse alimentare de origine animala cât si vegetala. Carnea, pestele, ouale, mezelurile, brânzeturile etc. sunt bogate în proteine animale. Leguminoasele uscate (mazarea, fasolea, lintea), cartofii, pâinea etc. contin proteine vegetale.

Categorie: Articole Medicale | Adăugat de: Upsy-Dupsy (14-Iunie-11)
Vizualizări: 1007 | Tag-uri: ARN Mesager, Acidul ribonucleic MESAGER | Nota Referat: 0.0/0
Total comentarii : 0
Name *:
Email:
Code *:
Cauta un referate
Meniu site
Info
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Mini-chat
200
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0