Oncologie
Educatia Sanitara A Pacientilor Cu Cancer Hepatic
Cancerul Hepatic
NOTIUNI GENERALE
Hepatocarcinomul sau carcinomul hepatocelular este o tumora maligna primara a ficatului. Reprezinta în prezent a treia cauza de deces prin cancer în lume. Incidenta este crescuta în Asia si Africa unde prevalenta hepatitei B si C endemice predispune la dezvoltarea de afectiuni hepatice cronice si secundar a carcinomului hepatocelular.
Prezentarea pacientilor cu hepatocarcinom la medic a evoluat semnificativ în ultimele decade. În timp ce în trecut tabloul clinic aferent cuprindea semnele unui cancer avansat: scadere în greutate severa, durere în hipocondrul drept si decompensare hepatica, astazi afectiunea este recunoscuta mult mai devreme datorita screeningului bolnavilor de ciroza, folosind scanarea computer tomografica si alfa-proteina serica.
Factorii de risc în dezvoltarea cancerului hepatic cuprind: hepatita B si C, consumul de alcool, aflatoxina B1, consumul abuziv de medicamente si toxice, hemocromatoza si ciroza hepatica.
PATOGENIE
Carcinomul hepatocelular este un cancer primar al ficatului si se dezvolta mai ales la pacientii care prezinta boli hepatice cronice si ciroza. Celula de origine se presupune ca este celula stem hepatica. Tumora progreseaza prin expansiune locala, diseminare intrahepatica si metastazare la distanta.
Manifestarile clinice se datoreaza obstructiei biliare sau afectarii vascularizatiei hepatice.
Fara tratament de ablatie, rezectie sau transplant carcinomul hepatocelular cauzeaza insuficienta hepatica si deces.
CAUZE SI FACTORI DE RISC
Carcinomul hepatocelular este o afectiune multifactoriala. Factorii de risc care predispun la declansarea proceselor maligne cuprind:
- sexul masculin si vârsta peste 60 de ani
- expunerea la substante chimice toxice din mediu
- utilizarea de estrogeni pentru anticonceptie
- hemocromatoza ereditara / - bolile virale hepatice: hepatita B si C.
- istoric familial pozitiv de cancer hepatic /- bolile alcoolice hepatice
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVILOR CU CANCER HEPATIC
Inter-relatiile functionale ale ficatului cu caile biliare, etiopatogenia adesea comuna a celor doua grupe de afectiuni, fac ca îngrijirea bolnavilor cu afectiuni hepatice sau biliare sa se faca împreuna, având multe elemente comune de explorare si de tehnica terapeutica care intereseaza direct munca A.M. (asistentei medicale).
La îngrijirea acestor bolnavi trebuie avut în vedere faptul ca simptomatologia hepato-biliara poate sa ascunda o boala infectioasa, care pastreaza un oarecare grad de contagiozitate si dupa vindecarea aparenta sau reala a bolii.
Majoritatea îmbolnavirilor ficatului (hepatite acute, cronica, ciroze hepatice), neîngrijite în mod corespunzator evolueaza spre insuficienta hepatica. Tulburarile de metabolism din cursul starilor de insuficienta hepatica favorizeaza invadarea organismului de substante toxice care actioneaza asupra sistemului nervos central. De aceea, afectiunile hepatice sunt însotite de modificari psihice importante ca: tulburari de somn, scaderea afectivitatii, bradipsihie, care pe masura agravarii insuficientei hepatice duce la somnolenta, obnubilare si coma.
Educatie pentru sanatate
A.M. va tine cont de normele de prevenire a infectiilor intraspitalicesti si în acest sens va respecta cu strictete masurile de asepsie si antisepsie în efectuarea manoperelor terapeutice În acelasi timp va învata bolnavul în tot timpul spitalizarii si la externare sa respecte si el anumite reguli de viata pentru a preveni recaderile si complicatiile.
-Respectarea odihnei
-Respectarea regimului dietetic
-Interzicerea consumului de alcool si tutun.
Amplasarea bolnavilor hepato-biliari
Se va face în saloane mai mici, linistite, unde pericolul difuzarii unor infectii este mai mic si odihna psihica a bolnavilor sa fie asigurata.
În special bolnavii cu ciroza hepatica care sunt foarte sensibili fata de infectii, nu vor fi asezati în saloane unde se îngrijesc îi bolnavii cu angine, stafilococii cutanate sau infectii pulmonare.
Asigurarea repausului fizic si psihic
În perioada acuta a bolilor hepatice, bolnavii trebuie convinsi de asistenta sa respecte repausul fizic si psihic. Trebuie convinsi ca pe timpul spitalizarii sa nu studieze lecturi grele; activitatea psihica ca si cea fizica poate provoca recidive sau agravari nerecuperabile.
Scularea din pat a bolnavului o hotaraste medicul iar asistenta va respecta cuantumul miscarilor si durata zilnica de parasire a patului.
Pozitia cea mai buna pentru bolnavi în pat în cursul bolilor hepatice este decubit dorsal, pozitie care asigura o buna irigare a ficatului. În cursul cirozelor ascitogene, bolnavul trebuie lasat sa-si aleaga el pozitia cea mai comoda care este dictata de volumul ascitei.
În igiena personala a bolnavilor hepatici, se va tine cont ca pielea acestora este edematiata si deci mai sensibila, ceea ce impune o atentie marita.
Asistenta medicala va avea grija ca unghiile acestor bolnavi sa fie taiate scurt, rotund, pilite si întretinute cu atentie pentru ca acestia au tendinta la grataj în cursul acceselor de prurit, existând astfel pericolul infectarii tegumentelor.
Alimentatia bolnavilor hepatici
Trebuie fractionata în doze mici si dese. Bolnavii vor primi un regim de crutare a ficatului prin evitarea grasimilor si a alimentelor meteorizante asigurându-se un aport bogat în hidranti de carbon si vitamine. Proteinele se vor da în cantitati progresive. Se vor interzice bauturile alcoolice, condimentele si alimentele prajite. În cursul cirozelor hepatice regimul va fi hiposodat.
Dieta monotona a bolnavilor trebuie facuta mai acceptabila prin procedee culinare.
În prima zi se administreaza regim hidro zaharat: ceai slab de musetel sau sunatoare. A doua si a treia zi, daca fenomenele dureroase cedeaza, se adauga pâine prajita si supa mucilaginoasa de orez. Din a patra zi se introduc alimente usor digestibile, neiritabile, cu valoare calorica ridicata: supa de zarzavat cu fidea, crema de legume, cartofi copti, carne de vita preparata rasol sau perisoare, unt, compot, peltea sau mere.
Un regim de crutare hepatica cu: legume cu celuloza fina, fructe coapte (exclus cele cu coaja groasa), iaurt, brânza de vaci, cartofi, cereale fierte, ulei vegetal (de masline) 30-40 g/zi, pui, peste rasol, bors.
Sunt interzise carnea grasa de orice fel, afumaturile, brânza grasa si fermentata, ouale prajite, varza, guliile, ceapa, nucile, condimentele iuti,rântasurile, faina prajita si uleiul preparat termic.
Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar, administrate fractionat si în doze crescute progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfecla + 90 ml castravete).
Alimente recomandabile:
Carnea si mâncarurile de carne – se permite carnea de pasare, vitel sau vaca fiarta, la gratar sau perisoare. Se permit sarmalutele în foi de vita, de asemenea se poate consuma si pestele slab
Laptele si derivatele sale – laptele dulce si batut, iaurtul, brânza de vaci, urda dulce, casul, telemeaua; se recomanda o cantitate de 300-400 g/zi
Produsele fainoase – cum sunt macaroanele, taiteii, orezul sau grisul fierte bine în lapte sau chiar cu unt; se mai pot prepara sub forma de papanasi cu brânza de vaci, budinci de macaroane, de gris sau orez
Ouale fierte moi sau ochiuri românesti (fierte în apa si servite cu unt proaspat) dar nu mai des de doua ori pe saptamâna; se vor evita numai de catre bolnavii care sufera de colecistopatii
Grasimile – se indica numai untul proaspat, frisca si grasimile vegetale (untdelemnul); acestea nu vor depasi însa 50 g/zi
Vegetale – sunt permise o serie de zarzavaturi si legume crude, cum ar fi salatele crude, legume verzi, sfecla rosie fiarta, morcovi, patlagele rosii preparate toate sub forma de salate, steuri de legume, piureuri, supe de zarzavat îngrosate cu fainoase si supe-crema de legume
Supe si ciorbe – se admit, pe lânga supele de zarzavat cu paste fainoase, si supele de pasare si vaca, precum si ciobele cu bors, de vaca, pasare, perisoare, de oase, toate fara a fi condimentate
Fructele – sunt permise proaspete toate cu exceptia nucilor, alunelor si migdalelor
Sosurile – sunt permise numai cele dietetice, preparate numai cu unt proaspat sau cu untdelemn, fara rântas, prajeli si condimente
Dulciurile – sunt indicate mai ales cele naturale sau preparate din fructe; astfel amintim – mierea de albine, marmelada, gemurile, dulceata, serbetul, spuma de fructe cu albus, crème de lapte, de zahar ars, prajituri cu fructe, cu brânza de vaci
Bâuturi – sunt permise toate sucurile, orajadele si siropurile de fructe, compoturile, ceaiurile de plante
Alimente interzise
În general sunt interzise: alcoolul, condimentele,
mâncarurile prajite, gatite cu sosuri, rântasuri, grasimea de porc (untura), precum si conservele de carne si peste.
Sa dam câteva exemple:
grasimi: grasimea de porc, slanina, grasimi prajite
carne grasa: de porc, berbec, gâsca, vânat, etc.; carnea afumata, conservata, mezeluri; apoi carnea tocata condimentata si prajita, peste gras
ouale prajite
legumele uscate: fasolea, mazarea
unele zarzavaturi: castraveti, conopida, ceapa, usturoi
sosurile de rântas si grasimile încinse
fructele: nucile, alunele, migdalele
dulciuri: prajiturile cu multa crema cu unt si galbenusuri multe
Vreau sa atrag atentia înca o data, asupra interzicerii absolute a bauturilor alcoolice timp de cel putin un an de la trecerea bolii, deoarece poate produce complicatii de tipul hepatitei cronice si cirozei, cu urmari serioase pentru tot restul vietii.
|
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. 