Nicolae Labis
s-a nascut la 2 decembrie 1935, in casa invatatorilor Ana-Profira
si Eugen Labis din Malini, Poiana-Marului, judetul Suceava,
sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare
a vechilor traditii Baltagul
sadovenian.
Intaii ani de viata ai copilului stau
sub semnul cunoasterii realitatii inconjuratoare si al patrunderii in
lumea fascinanta a basmului.
Printr-un complex fenomen de participare, Nicolae Labis
a receptat cu o aviditate uluitoare, similara cu aceea a lui
Mihail
Sadoveanu, copil - natura Moldovei de la o varsta neinchipuit
de frageda.
Nicolae Labis a inceput scoala in satul
natal, ca elev al mamei sale care nu il rasfata deloc la orele de curs.
Clasa a III a a urmat-o, in anul scolar 1944-1945, la scoala din satul
Vacarea, comuna Mihailesti. Aici se refugiase in vara anului 1944,
Profira Labis cu copii si doua din rudele sale, dupa un drum plin de
peripetii, cu caruta la Falticeni, apoi cu trenul prin Ploiesti spre
Campulung-Muscel. In luna mai 1945, familia Labis s-a reintors la
Poiana-Marului, unde elevul Nicolae Labis va continua clasa a IV-a, in
anul scolar 1945-1946. Peste sat trecuse, pustiitor, razboiul. Stateau
marturie proiectilele neexplodate, risipite prin gradina, scoala si
locuinta fara usi si ferestre, prin care vulpile intrau nestingherite
noaptea. Tatal lasat la vatra, ajutat de copil, repara cladirile si in
vara aceluiasi an, familia, ca intregul sat si tara toata, se vede
confruntata cu seceta.
Razboiul si seceta, obsesia foamei si
lupta pentru supravietuirea biologica, saracia si copilaria fara
copilarie vor constitui o alta serie de motive tematice ale viitoarei
opere.
Nicolae Labis invatase buchiile pe
furis, inainte de varsta scolaritatii, ajutat si de un elev mai marisor.
Trecuse cu cateva luni peste cinci anisi, intr-o zi, Eugen Labis l-a
surprins
"razand singura, cu ochii intr-o carte”. Silabisea
"Motanul Incaltat”. La sase ani, citea Capra cu trei iezi si parintii
au retinut patima pentru lectura.
In toamna anului 1946, Profira si Eugen Labis au hotarat sa-si inscrie copilul la Liceul "Nicu Gane” din Falticeni.
La Falticeni, hazardul a voit ca parintele
sa-i gaseasca o gazda pe ulita Radasenilor, unde cu aproape
un secol in urma locuise si Ion Creanga. La acelasi liceu studiase
Mihail Sadoveanu; numele strazilor, placile comemorative de
pe zidurile caselor rechemau staruitor numele inaintasilor.
Cu sase ani in urma, absolvise acelasi liceu Mihai Gafita, care
avea sa-i fie lui Niocolae Labis profesor la Scoala de literatura
Mihai
Eminescu, din Bucuresti.
Avand o situatie materiala modesta, elevul Labis a
beneficiat de o bursa in tot timpul scolii. S-a dovedit un foarte
bun elev si a incheiat primele patru clase cu medii generale
peste 9. O fericita intamplare a facut sa-l aiba profesor pe
Aurel George Stino, fiul acelui Stino care-i fusese dascal lui
Mihail
Sadoveanu. Fara a neglija celelalte obiecte de invatimant,
Nicolae Labis a inceput sa manifeste in cursul superior de liceu
preferinte exclusive pentru literatura, unde se remarca, la
compuneri si teze, prin usurinta improvizatiei, prin fluenta
si patosul ce razbateau din fiecare fraza.
Asemenea lui George
Cosbuc, Nicolae Labis compunea, la rugamintile fetelor din
sat, scrisori pentru tinerii plecati in armata. In poemul intitulat
In refugiu, redactat prin 1951 si publicat postum, poetul marturisea
a fii deprins " ritmurile nu din carti”, ci "
la hora din dant”, iar rimele "din bocete si colinde”.
Afirmatia se dovedeste a fi reala. Neobisnuit de receptiv la
formele culturii orale, copilul a fost ajutat de un accident
banal sa-si dezvolte eruditia folclorica. In Moldova de sus
era obiceiul, pastrat si astazi in satele de munte, sa se rosteasca
la nunta traditionalele oratii. La o astfel de ceremonie, un
invitat " dintre cei batrani s- aimpleticit intr-un vers,
si atunci frageda odrasla a invatatorului a reluat de la capat
oratia, tanand asistenta muta aproape un ceas. Tatal l-a mustrat
la sfirsit cu un cuvant greu, de tandrete. Unde invatase el
pana atunci toata datina muntilor dimprejur in limbajul natural
?!”
Din clasa a-IV-a primara, versurile se vor ivi
tot mai des in caietele sale. In timpul liceului, Nicolae Labis a tinut
un jurnal, cu titlul Antologie si Informatii Literare. In paginile lui
isi insera gandurile, nota versuri razlete, ivite in febra creatiei,
precum si titlurile cartilor citite, impreuna cu scurte rezumate;
uneori, transcria pasajele care i se pareau deosebit de atragatoare.
Prin 1963 cineva a vazut caietul acesta si a retinut surprins ca tanarul
elev citea aproximativ...patruzeci de volume lunar. Este plauzibil,
acum, ca multe din versurile recitate in turneele efectuate cu echipele
artistice intre anii 1947-1950 ii apartin!
In noiembrie 1950, Nicolae Labis a fost invitat
sa participe la Consfatuirea tinerilor scriitori din Moldova,tinuta in
orasul Iasi. La festivitatea de inchidere, fretetic aplaudat de
asistenta, Nicolae Labis a recitat poezia - confesie Fii darz si lupta,
Nicolae! aparuta in decembrie acelasi an in revista Iasul nou.
Cu convingerea ca se afla in fata unui virtual
scriitor, filiala din Iasi a Uniunii Scriitorilor a intervenit si a
obtinut transferarea elevului Labis, in trimestrul al II-lea al anului
scolar 1951-1952, la Scoala medie „M.Sadoveanu” din Iasi, unde i s-a
incredintat responsabilitatea conducerii cenaclului literar din capitala
Moldovei.
De acum incolo, Nicolae Labis isi va consuma
existenta cu o intensitate sporita. In toamna anului 1952, va fi trimis
la Scoala de literatura „Mihai Eminescu” din Bucuresti, pe care o va
absolvi doi ani mai tarziu. Va lucra in redactiile revistelor
Contemporanul si Gazeta literara, iar poezia sa va fi implicata in toate
evenimentele importante ale epocii.
In aceeasi perioada temporala, se cristalizeaza
personalitatea viitorului poet si se contureaza tot mai pregnant
imaginea unui scriitor original, deosebit de inzestrat. Poeziile sale
sunt intalnite in aproape toate periodicele anilor 1950-1956: Iasul nou,
Viata romineasca, Tanarul scriitor, Gazeta literara, Contemporanul si
altele. Volumul Primele iubiri, elogios intampinat de critica, anunta
inceputul unei cariere lirice de exceptie. Insa un tragic accident,
surveni in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, curma nemilos destinul
aceluia ce sa anunta a fi marele poet al contemporaneitatii. Cu coloana
vertebrala sectionata, dupa o scurta dar atroce suferinta, Nicolae Labis
a trecut in lumea umbrelor la 22 decembrie 1956.