FLOARE ALBASTRA
Poezia apare in revista
Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Este printre primele poezii
publicate in revista Convorbiri literare.Inainte de aceasta poezie era
publicata "Venere si Madona", "Epigonii", "Mortua est".
Poezia are ca motiv
"floarea albastra", un motiv romantic, care apare si in alte
literaturi, in literatura germana Novalis intr-un poem romantic, unde
floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luind chipul iubitei si
tulburind inima eroului.
Motivul "florii
albastre" mai apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra
reprezinta viata. Albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si
a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza dorintele, pe
care le dezvaluie cu vraja.
Poezia este conceputa
din doua parti corespunzatoare a doua tipuri de idei, de cunoastere: in
primele trei strofe cunoasterea filosofica absoluta, iar in partea a
doua (5-13) cunoasterea terestra prin intermediul dragostei. Cele doua
parti ale poeziei sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine
reflectiile poetului si contine in ea inceputul ideii din ultima strofa.
Poezia este alcatuita sub forma de monolog intrerupt de dialog.In
primele trei strofe poetul contureaza domeniul cunoasterii filosofice.
De la elementele genezei "intunecata mare" pina la un intreg unvers de
cultura reprezentat de "cimpiile Asire", "piramidele invechite". In
aceste trei strofe iubita defapt aduce un repros iubitului care ni se
sugeraza ca sa izolat in universul fericit dar strimt al lumii
pamintesti. Este o ipostaza a poetului in care se repeta ideea sugerata
de prezenta chiar in primul vers, a adverbului "iar". 21569imh44mhu6t
De aici si indemnul din ultimele vesuri ale strofei a treia:
"Nu cauta in departare
Fericirea ta, iubite!"
Strofa a patra e strofa
de tranzitie, de legatura intre cele doua ipostaze ale cunoasterii.
Strofa aduce consimtamintul de moment al poetului la dulcea chemare a
iubitei. Sint surprinse inca din aceasta strofa gesturi tandre, calde,
ocrotitoare: "Dulce netezindu-mi parul", gestul care se presupune ca vor
fi urmate si altele daca poetul va cobori din cerurile nalte.
mh569i1244mhhu
Adjectivul devenit
substantiv diminutivat "mititica" sugereaza pe de o parte dragostea fata
de fiinta iubita dar si distanta enorma intre gindurile si preocuparile
inalte ale poetului, in comparatie cu lumea terestra.La reprosul
iubitei, poetul raspunde cu o tacere, care deschide drum meditatiei din
ultima strofa, mai ales din versul: "Totusi este trist in lume".
In partea a doua a poeziei
avem celalta cunoastere, cea terestra cunoastere prin intermediul
iubitei dragoste la care este chemat iubitul de catre iubita.
Daca in "Dorinta"
si in "Sara pe deal" intregul ritual al dragostei
era din perspectiva barbatului, in "Floare albastra"
iubita este vicleana, ademenitoare promitindu-i iubitului o
lume de bucurii si de farmec.
Cadrul natural, unde
este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu izvoare ce pling in vale
sau stinci inalte si prapastii marete.La aceste se mai adauga si ochiul
de padure inconjurat de trestie si incarcat de foi de mure. Gesturile
iubitei sint sagalnice, in timp ce iubitul ii va spune "povesti si
minciuni", ea, iubita va incerca pe un fir de romanita dragostea lui.
Chemarea este tentanta,
pentru ca iubita este ca in "Dorinta" frumoasa; de "soarelui caldura"
fata va fi "rosie ca marul" in timp ce cu parul ei de aur ii va astupa
gura.
Aceasta invitatie sigur ca este urmata de sarutari date sub palarie pentru ca sa nu fie vazuti de nimeni.
La ivirea lunii printre
crengi inlantuiti in git cei doi indragostiti vor porni in sat spre
vale, dindu-si pe sarutari pe cale. Ajungerea la al portii prag va fi
urmata de vorbe in intunecime, dupa care urmeaza inevitabila despartire.
Dupa ce ea dispare in timp ce iubitul coplesit de navala sentimentului
ramine ca un stilp in luna. Cele trei epitete "ce frumoasa, ce nebuna,
dulce floare" cuprinse in versuri exclamative exprima intensitatea
sentimentului, defapt epitetul "dulce" apare in mai multe situatii:
"dulce floare, dulce minune".Isi schimba sensul si valoarea grmaticala
"Dulce netezindu-mi parul" apropie pe iubiti prin gest; "Dulci ca
florile ascunse" sugereaza puritatea. Pentru ca in final sa apara in
"dulce minune" epitet cu valoare de simbol de data aceasta care
sugereaza ca apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, astfel
incit epitetul devine metafora.
Ultima strofa aduce
ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia "floare
albastra" subliniaza intensitatea trairii generata de contrastul dintre
iluzie si realitate accentuata de acel "totusi".