Împietriţi privind spre stelele noastre185,
scria Georg Trakl, căutându-şi, probabil, identitatea în înaltul
luminos-întunecat al ceerului. Şi, dată fiind valoarea operei sale,
suntem siguri că şi-a găsit-o: era tocmai limba poeziei lui. Ea este
cheia vorbirii metaforice, treapta cea mai înaltă a cugetului. Pentru a
ajunge acolo, însă, este nevoie de comunicarea specifică speciei umane.
Dintre toate speciile animale, umanitatea a dezvoltat cel mai bogat,
subtil şi versatil sistem de comunicaţie: limbajul. Antropologii interpreteaza limbajul în termenii celor 13 trăsături propuse de Charles Hockett186:
Se
întâlnesc astăzi din ce în ce mai puţine persoane – mai ales în
societăţile declarate civilizate – care să susţină diferenţe esenţiale
între persoanele de sex feminin şi cele de sex masculin şi, pe baza lor,
să admită discriminarea. Ceea ce nu înseamnă că discriminarea a şi
dispărut în urma declaraţiilor de egalitate făcute de indivizi sau chiar
în urma unor îmbunătăţiri ale legislaţiilor diferitelor ţări. Tocmai
datorită acestei realităţi, în articolele 34, 35, 36, Parlamentul
European în „Rezoluţia din 27 septembrie 2007 privind egalitatea
dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007 (2007/2065(INI)”
face următoarele precizări:
Cuvintelor
pline de înţelepciune ale oracolul „Cunoaşte-te pe tine însuţi”
îndrăznim să le sugerăm - cu modestia de rigoare – un addagio: pentru a putea să-i cunoşti pe ceilalţi.
Eminescu ne aminteşte de mai bine de un secol că „lumea este aşa cum
este şi ca dânsa suntem noi”. Rămâne, totuşi, întrebarea: de unde este
bine să începem: de la cunoaşterea de sine sau de la cunoaşterea
celorlalţi? Altfel spus: ne cunoaşte pe noi prin alţii sau îi cunoaştem
pe alţii prin noi? Nu avem un răspuns şi, chiar dacă nu sperăm să-l
aflăm în rândurile care urmează, nu vom înceta să-l căutăm.
Individul
nu este singurul care poate face aprecieri asupra sa, ci şi semenii
lui, cei care doresc să-l cunoască şi să-l catalogheze sau să-l
integreze într-un grup. Iar calificativele sunt date, de obicei, în
urma interpretării cuvintelor şi faptelor. Mai mult sau mai puţin,
fiecare membru al societăţii este, la un moment dat, şi o persoană
publică, iar atunci când ne exprimăm, pornim de la premiza că suntem în
posesia unui adevăr sau cel puţin a unei părţi din el. În relaţiile de
comunicare specific umane, însă, nu este suficientă convingerea că am
rostit un adevărul.
S-a spus că în procesul comunicării mai important decât ce se spune
este ce se înţelege. Cu alte cuvinte, ceea ce este perceput. Percepţia
reprezintă procesul intern prin care individul selectează, judecă şi
organizează stimulii din mediul extern. Cu alte cuvinte percepţia este
transformarea energiilor fizice din mediu în experienţă semnificativă
pentru sine. Anumite aspecte din definiţie ajută la explicarea relaţiei
dintre percepţie şi cultură.
Complexitatea
specială pe care o impune procesul comunicării interculturale necesită
apelul la perspective şi concepte din diverse discipline academice,
incluzând psihosociologia, sociologia, antropologia culturală,
sociolingvistica şi, nu în ultimul rând, ştiinţele comunicării. Dincolo
de complexitatea în sine a procesului de comunicare, analiza relaţiilor
dintre oameni aparţinând unor culture diferite este dificilă şi pentru
că individual pleacă de la premiza că felul lui de a gândi şi
exprimările lui sunt cele mai fireşti, fiindcă s-a născut şi a
convieţuit în ele şi cu ele.
Prin
cultură se înţeleg atât de multe lucruri, în primul rând datorită
folosirii cuvântului în discuţii frecvente şi banale, încât conceptul în
sine necesită o abordare sistematică. Se aceptă aproape unanim că ea
este un sistem de principii după care se desfăşoară întreaga activitate a
unei colectivităţi. Altfel spus, cultura se referă la valorile sociale
transmise, la comportamente şi simboluri care sunt împărtăşite de către
membrii unui grup social, şi cu ajutorul cărora aceştia interpretează
şi îşi imbogăţesc experienţa şi conduitele
Referatele si lucrarile oferite de carturarul-all.ucoz.com au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. 