Arcadie Suceveanu, poet cu Bucovina-n suflet si in cuvintul cultivat la valorile autentice literaturii romane interbelice si contemporane reprezinta promotorul scrisului din imbolduri launtrice sincere si puternice si totodata un cautator tenace al formulelor lirice originale. Fiind un adevarat iubitor de patrie si de vatra parinteasca confera creatiilor sale o dispozitie nostalgica de dor, printer care se revede si una dintre minunatele sale opera "colind” o intruchipare fixa a cuplarii dintre subectivitatea constientizata si realitatea in care pot actiona, experimenta, conclude amintirile cindva traite asupra viselor impartasite. Pe cit de dificil de difinit pea tit de dificil de avaluat avind in vedere faptul ca fiecare din noi in orce clipa a vietii poate fi patruns de acest sentiment imens si in acelasi timp fragil, pot spune totusi ca dorul este unica sfintire care nu poate duce in trairi trecute prin intermediul mintii fapt ce se evidentiaza in fragmentul dat insusi titlul acestei poezii insusi titlul acestei poezii este o expresie clar definite ce ne sugereaza o traditie transmisa din generatie in generatie specific neamului romanesc si care poarta ca umbra un aspect plin de porcese fundamentale ale spiritului uman. Poezia este compusa din 7 catrene cu rima incrucisata. Tema acestei opera determinate de strofa a 6-a se serveste ca prilej de inaltare spiritual si simultan contureaza trecere ireversibila a timpului contemplate de un dor complit, o singuratate eternal, si o tristete enorma care se manifesta in urmatoarele versuri.
Pe frunte-a lor-se-incheaza un nimb de ceata In pieptul meu lucreaza-un fier cu zimt Si tot mai des se-aud huitasi de gheata Pe partea lunii, cea dinspre parinti. Ideea iremediabilitatii este marcata de epitetele "ceasul lumii” "dor de moarta” "cumpana vremii” la fel ca si de forma numeral-substantivala "doua vieti” . Totodata vreau sa scot in evident ca conceptual natura si concordant trairilor eului lyric se remarca prin urmatoarele motive : motivul contecului axat in urmatoarele versuri La geamul plins al casei de departe Se aude-n nuapte-un cintec: lerui ler Motivul ninsorii dominat in versurile ce urmeaza : "ninge curat ca intr-un dor de moarte” Acum acolo ninge-a vesnicie Fiind mereu in consonanta cu sentimentele sale autorul adduce in prim plan forma superioara a perfectiunii si desavirsirii sufletului sau depasind rampa dintre vis si realitate prin motivul dorului : Cumpana vremii tulbure se-nchina Cu focuri mari de ger spre cuibul lor Si parca-I soarbe-o stranie luumina Si-ncet se duc prin aspre vami de dor Motivul tacerii : Ca din tacerea lor insingurata Isi rupe vorba insusi Dumnezeu Motivul visarii : Pe cai de fulgi acuma masi intoarce Sa cad la prag, zidit intre nameti Si ceasul lumii, cu noroace ace, Sa-l dau-napoi cu, simple, doua vieti Motivul Durerii: Pe frunte-a lor se-ncheaga-un nimb de ceata In pieptul meu lucreaza-un fier cu zimti
Valorizarea pe care ni-o transmite poetul defineste identificarea explicitatea cauzala si utilizarea tuturor proprietatilor si relatiilor intre proprietati care ne permit sa atingem un proces cognitive prin sesizarea, resimtirea si evocarea celor mai de prêt si uimitoare lucruri. Ca o parte a mentalitatii proprii si a sufletului in intregime prin melancholia indreptata spre un trecut dulce si din pacate de neintors.